nimic nu e nou sub soare.

dar vai! în luna aproape iulie descoperi că multe s-au schimbat: nu mai mergi la şcoală, fumezi mai mult… mai diferit, ziua nu faci nimic, noaptea e prea scurtă, cocalarii sunt prea mulţi şi nazării merg prin parcul botanic ) la naiba! e chiar amuzant… sau poate cum e criză financiară nu-şi mai permit bere în bierhaus… hmmmm …

trecând peste asta, puştanii au început să iasă din casă şi să descopere viaţa de unirii )… dar vai ce cul suntem noi! ) bagă şi ei căcaturi ca să fie băgaţi în seamă. copiază pe cine poate şi te învaţă pe tine cum e viaţa ) dar vai!

sincer, sunt o fire foarte naşpa… da… sunt naşpa şi vreau să se ducă toţi dracului şi să nu se mai bage în seamă. geez… frate, în ziua de azi nu mai ai loc de nimeni…

aşadar rămân cu puţinii dar bunii prietenii pe care îi mai am şi aşteptâm zilele cu soare ca să scăpăm de oraşul ăsta infect. amin!

univers de învârtiţi.

e ciudat. nu am mai dat o spargere demult… hă hă hăăăă!

totul e aşa de *no fun* în ultimul timp. ne-a plictisit orăşelul, iar ca să-l părăsim o zi sau două, nu ne lasă buzunarul.

ultimul film pe care l-am avut nu a fost prea strălucit, adică a fost okay, doar că faza nu a fost okay.voiam să-i dau filmul meu lui, dar el nu l-a putut primi…. -transfer data error-… dar vai!

am ajuns la o teorie existenţială: dacă tot universul pe care îl percepe mintea umană este doar un microunivers situat pe spatele unui atom de… ceva… dintr-un alt univers? morala? nu fiţi 3 la masă că vă îmbătaţi obosiţi.

şi dacă teoria mea ar fo valabilă, îţi dai seama cât de mic ar fi un atom de-al nostru pentru *ăştia de sus*? şi dacă e aşa şi pentru alţii…. adică poate şi noi avem pe atomii noştrii câte un alt microunivers…. wow O.O! poate că într-unul din micro/macrouniversele astea… e o fată aşa ca mine: leită mie, cu hainele mele, ideile mele, filmele mele, dar cu ochi albaştrii poate şi pistrui mai evidenţi… hmmm…. îmi place

şi era să-mi dau seama de o fază de zum zum zum… ceva urechi de lupi şi nişte libelule….

ah da! şi majoritatea oamenilor pe care îi credeam okay s-au dovedit nişte checheţi. mesaj: -am să stau să mă uit la voi cum vă duceţi toţi pe pulă!-.

ne spargem ieftin.

Sus pe acoperişul de la Tipografie.
Scoatem pungile şi începem aventura… vară?
Roby pleacă la două tipe ce stăteau în spate…
-Băh, înţelegiţi-l şi voi… umblă cu noi să pară mai cul. Crede că băgăm hero şi de asta vrea să fie şi el să umble cu noi.
- Ha Ha Ha…. scump man scump… n-o să avem noi în viaţa asta bani de hero ) … Ce naiba?
-Wai băh săracul….
-Băh… io vreau o altă pungă.
În gândul meu îi spun prietenului , care se găseşte în milioane din dimensiuni, să-i spună la celălalt din cealaltă dimensiune să fie chill… că totul e okay…. pe bune.
Muzică… demonul din mine dansează… de fapt face headbang… pe orice gen de muzică.
Plânsete. Râsete. teorii… toate le găseşti la noi. Ce vară frumoasă în Aprilie :X…!!!
Spargem gaşca.

Lipicioasa

Zetul şi filozofia lui. care-i faza?… ha ha… eu ştiu. tuh nu. zetul este aşa o chestie fără sfârşit. şi îţi obişnuieşti plămânii cu vapori de căcat. realitatea e film. da, am mai zis asta… se repeta? noooo, e doar deja-vu. deja-vu’ul ce acum mi-l explic f uşor. căcatul de z îţi face căcatul de subconştient şi o ia înaintea conştientului. marfă? crezi tuh. şi tuh, de prost ce eşti, crezi că e o şmecherie pe care crezi că o poţi afla. prostule, chiar crezi? e okay :-j eu încă cred…. şi e ciudat că sunt mişcări-vorbe-gesturi ce se succed una după alta f rapid… şi ultima chestie aştepţi un an-o eternitate etc ca să urmeze cealaltă mişcare-vorbă-gest. şi vezi filmul poveştii f accelerat. da frate. ai spune că te poţi face medium. şi de şi tuh eşti cu nasul în pungă… şi alţi tovarăşi vbesc în jurul tău… ceea ce nu e okay pt un film ecologist, tuh taci, dar corpul tău răspunde la ei, chiar dacă nu îi vezi, şi chiar dacă nu ţi se mişcă corpul, se mişcă spiritul din corp. e un căcat mai complicat… şi tuh dup-aia uiţi toate chestiile astea… că pomu’ de vis-a-vis de ţevi exprimă artă: o femeie cu un copil ciudat în braţe… nu e mutilat, dar seamănă… e un suprerealism, dar nu horror…. sau poate vezi o ceată de punkişti şi crestele roşii ce sunt doar coroanele copacilor de la depărtare… sau poate doar nişte beculeţe în pomi… da… ca de crăciun… e minunat. deci. oamenii îţi crează filme naşpa… fă-i să tacă… dacă te uiţi la frunze vezi un cor de înger …. e minunat.

plm. sec.

Viaţa asta este faină… dar vrea să pară de căcat. Frate.
Colega vine mai luată decât tine la şcoală… luată?
Pe hi5 au apărut concursuri de miss şi mister…
kentul a ajuns 7, 2 lei :O…. bre… oricum fumez lucky strike.
lucky strike astăzi a costat 5, 4 lei :X sper să coste atât şi mâine…
minimalul şi tectonicele şi tehno este mega la modă.
să fii emo e la modă.
să fi pitzi e la modă.
orice faci e la modă. eu îmi bag [ca o adevărată lady] pula în moda mă-sii… şi mă cac pe fraierii cocliţi… şi asta pt că nu am unde arunca căcatul… dar e chill frate .
nu înţelegi. nu trebe… plm… e okay :-jşi sper să moară toţi şi să ia foc…
şi acum vreau nişte spice…. da. spice. atât. frate e complicat. îmi bag pula… chill….
pfff… mă fac siropoasă… că ai mei mă enervează şi e prea mult de mers pt izopren.
îmi bag pl în părerile de bine. păstraţi-le… poate vă ajută mai încolo şi aşa e criză.
amin!

ţigară

Vreau să mă sui pe-acoperişul şcolii

nu să mă arunc sau să-mi scurtez din vene

nu să vomit că iar vin mahmură

că noaptea am băut-o fără măsură.

vreau să mă sui pe-acoperişul şcolii

sa văd parcul din spatele ei

astăzi vreau doar o ţigară

să o fumez în liniştea ei.

vreau să mă sui pe acoperişul şcolii

şi să nu mă ştie nimeni acolo

să trag liniştită din a mea ţigară

iar fumul ei gri să se urce la cer

şi scrumul să-mi pice lângă picior

şi chiştocul să-l arunc într-un burlan

apoi liniştită să cobor pe scară

şi să mă întorc la oră în clasă.

legalizarea prostitutiei.

O fi un lucru bun sau rău… hmmm… nu ştim.

Ce este clar este faptul că nu şi pentru noi.
Unii dintre voi spun că dacă se legalizează, nu vor mai fi violuri şi alte cele… Voi chiar credeţi? Şi acum sunt fete pe şosea ce îţi aşteaptă clienţii… dar problema? ele cer bani.
Violatorii sunt oameni de nimic. De obicei bolnavi mintali sau cu o slabă cultură generală. Ce trebuie ei să primească? nu puşcărie, nu moarte. e simplu: o castrare.
Acum de ce nu suntem noi pregătiţi de legalizarea prostituţiei? Nu avem nivelul de educaţie, cultură generală, iq suficient de dezvoltat. Într-o ţară plină de cocalari… peste care dau şi eu zi de zi şi pot spune că sunt hărţuită sexual de fiecare nefutut cu geacă d&g. Din momentul legalizarii prostituţiei, unii bărbaţi vor dispreţui femeia indiferent de meseria ei, inteligenţa ei, talentului ei. Îţi vor confunda atât soţia, cât şi iubita sau colega de bancă cu o curvă. iar termenul de curvă este înjositor. eu văd un lucru bun în legalizarea prostituţiei deoarece prostituatele vor avea periodic analize şi nu se vor mai transmite atâtea boli. (cazuri în care bărbatul ia o bts de la bordel şi dă şi la soţie)… este un lucru normal pentru o societate cu mintea deschisă, dar noi nu suntem acea societate.
Vor mai ştii băieţii să ofere o floare iubitei? Domnilor şi domnişori… învăţaţi să cuceriţi femeia, nu să o primiţi la schimbul unei sume de bani. Chinuiţi-vă să învăţaţi o declaraţie. Voi veţi câştiga, nu ele. Şi da…. ele vă vor aprecia mai mult. Şi poate că e femeia slabă, că se lasă copleşită de o singură floare şi de două cuvinte *te iubesc* unerori spuse chiar la vrăjeală… dar asta nu înseamnă că vă sunt vouă inferioare…. sau invers.
Nu sunt o feministă, dar îmi place să cred în egalitate. Dar fie, revenind la subiect. Sexul/prostituţia este un lux, ceva pentru care trebuie să te strădui umpic mai mult ca să îl primeşti, nu un lucru ieftin de mâna a doua. Este un lucru frumos, de care cred că merită fiecare să se bucure. Poate chiar o artă.
Da. asta este. Haideţi să facem din fiecare lucru o artă.

ştiu că şi tu te-ai trezit aici

Uneori mă trezesc într-un loc întunecat, cu un pat jos… defapt mai mult… nişte aşternuturi, am un vas cu apă şi în rest e beznă şi umezeală. cel mai mult mă sperie că locul ăsta nu are pereţi sau măcar un capăt…. călătoria din momentul în care fac primii paşi… merg mult… tot drept… sau cel puţin aşa cred, dar e greu să mă orientez în beznă şi fără zgomot. sincer nu ştiu nici măcar de cât timp am mers… dar nu am găsit nimic… nu am dat peste nici un perete, plantă sau animal.dar nu m-am descurajat. mă gândesc că dacă mai fac câte un pas, aş ieşi din locul ăsta… frică nu îmi este… am înţeles demult că sunt singură aici… dar… totuşi mi-e frică de singurătate…aş vrea să vină cineva să mă scoată de aici….
În rest niciun zgomot, aş vrea să aud o apă, o pasăre sau măcar o furtună, dar nimic. uneori chiar încep să îmi neg existenţa… neştiind dacă mai exist sau nu… crezând că sunt un simplu gând în mintea cuiva… uneori aş vrea să mor pt că nu mai pot rezista… dar nu pot… nu am nici măcar cu ce mă sinucide, decât cu nişte gânduri ale disperării. dar e în zadar… e prea lent şi dureros… vreau o moarte rapidă, chiar dacă mai violentă.
Oare dacă aş trece peste un pod, aş trece în altă lume? mi-e dor de tot ce înseamnă culoare şi de tot ceea ce înseamnă sunet. m-am săturat de vocea mea care mi se pare că pe zi ce trece nu o mai recunosc… capată o nuanţă melancolică şi o rezonanţă demonică…
Am uitat până şi cum arăt… de alte persoane nu îmi amintesc… nici măcar de mama sau tata… nici nu ştiu dacă am părinţi… cumva îmi reapare speranţă că voi scăpa de aici… că voi supravieţuii disperării… oamenii supravieţuiesc, nu şi spiritele…
Deodată bate un vânt puternic… simt fire de nisip cum se lipesc de faţa mea… pornesc contra vântului…. trebuie să mai existe şi altceva sau cineva aici… trebuie… sper doar ca vântul să nu îţi schimbe direcţia… o stare de somnolenţă mă cuprinde… dar cumva trebuie să rezist… trebuie…dar abia mă mai pot ţine pe picioare şi cad într-un abis…
Mă trezesc după nu ştiu cât timp… sunt lângă aceleaşi aşternuturi şi acelaşi vas cu apă… Stau o vreme… şi îmi amintesc vântul… aşa că încep iar să merg întrebându-mă dacă a fost un vis sau realitate…

Pt că nu am putere să îţi spun asta în faţă…

Te credeam prietenă, iar tu la fel. eu consider că m-ai înşelat, tu că te urăsc. amândouă ne considerăm acum prietene false. nu vreau să dau vina pe tine sau să mă scot basma curată… dar încerc să te evit… pt că ceea ce ai făcut tu m-a rănit. te consideram o persoană diferită de majoritate… ba chiar o persoană specială. aveam puncte comune , aveam ce discuta… aveam planuri…da, planurile şi promisiunile ne-au afectat prietenia. nu mai promite că vei face orice pentru ceva. nu promite că te vei descurca. nu jura că poţi fi idependentă… sau poate că faci asta… doar pt că ştii că mai apoi nu o vei mai face…
Am vrut să îţi deschid ochii, dar tu ai perceput asta ca pe o ameninţare. în fiecare zi veneai cu un alt ghem de aţă să ne jucăm. prima dată am acceptat schimbările tale, dar apoi au început să mă ameninţe…
Acum nu mă mai pot întâlni cu tine. încerc să te evit, măcar pt o perioadă. nu ştiu dacă e mai bine, dar acum nu mai putem găsi un fir comun. sincer mă bucur dacă începe să nu îţi mai pese: asta înseamnă că nu te va mai răni, iar pe mine mă va răni mai puţin…
Aş fi vrut să fi fost altfel….

Revelaţie sau nebunie???

Trec într-o nouă dimensiune… îmi pierd corpul… rămâne conştiinţa… traversez lumile parale şi mă trezesc.Nu ştiu care e lumea reală… Ce e viaţa mea?… Amintirile sunt adevărate sau toată viaţa mea a fost un vis??? Vreau un răspuns, îl caut, dar niciodată nu îl descopăr complet… Vreau să aflu tot mai mult, dar risc foarte mult… cu cât încerc de mai mult, cu atât nebunia se instalează în mine… Pt o clipă am crezut că sunt în iad. Mi-am văzut propria mea viaţă chinuindu-mă… mă tortura ca să nu îmi dau seama unde mă aflu… era un coşmar… sunetul mă înnebunea şi mai mult… a fost nevoie de violenţă ca să fug… am alergat cât am putut de tare şi m-am trezit pe cărare în noapte… a trebuit să strig şi să primesc un răspuns că trăiesc… nu mai ştiam ce e viaţa mea… dacă chiar a existat sau a fost doar închipuită… Cer ajutor şi implic persoane în căutarea mea… şi le fac să sufere… vreau să îmi găsesc un tovarăş de suferinţă… dar nu e conştiinţa asta… se întâmplă aproape la fel… dar măcar de data asta nu e nevoie de violenţă… încerc să îl controlez… Cred că persoana a fost inventată ca să îmi ţină de urât… de la asta am tras concluzia de mai devreme… din păcate a fost după ce am mai implicat o persoană… Totul pare un deja-vu. Cred puternic în asta… pare un vis reluat… dar mai real ca niciodată… Sunt cuvinte insuportabile… Aş vrea să fie mai bine… dar nu mă pot opri până nu aflu… De fiecare dată când intru în cealaltă lumea… respir ca şi cum aş fi stat mult timp sub apă… şi trag aer proaspăt şi rece  în piept… Dar am nevoie de el… Şi dup-aia sunete devin mai clare… văd totul foarte clar în beznă… dar sunetul… sunetul mă deranjează… Am vrut o dată să mă duc după el… să mă duc în locul de unde vine… dar asta era desigur o nebunie… Sfârşitul a fost ciudat: crezusem că răspunsul îl pot afla doar noaptea… dar am încercat şi ziua… Şi am intrat în lumea aia… Prima dată intrasem că o altă persoane mă voia ca să îşi afle răspunsul propriu… dar nu am fost de folos… eu nu am putut-o ajuta… dar odată intrat în *joc* ai propriul răspuns de aflat… şi nici ea nu m-a putut ajuta…. de aceea am căutat alte persoane… şi cumva au intrat în lumea mea… Noroc că atunci a fost una din ele de faţă… şi mi-am dat seama că nu trebuie să te sperii de sfârşit… că un sfârşit nu trebuie să fie îmspăimântător cum crezusem eu… era doar trecerea în tot mai multe planuri ale vieţii… a fost *o călătorie* ciudată… rapidă… Şi cred că tot timpul e vorba despre ceva… Oricum… mi-am dat seama, de altfel, că la sfârşit vrei doar să îţi spui călătoria înainte de a fi prea târziu… Culmea… persoana pe care am implicat-o şi-a dat seama când voiam să îi spun…. sau cel puţin asta cred… Dar în mintea mea e un lucru care precis voi vrea să îl aflu:… Chiar a fost acela sfârşitul???