Arhiva pentru aprilie, 2008

Se plictiseste…

Posted in Ea on aprilie 28, 2008 by claustrophobya

Se plictiseste. E doar o alta zi, o alta data, cu acelasi soare care rasare si apune in fiecare zi peste aceiasi oameni. Uraste oamenii. Mereu au facut-o sa sufere. De ce? Multi i-au spus ca acesta este destinul si ca asa i-a fost scris. Uraste si destinul desi nu crede in el. Mai degraba uraste mentalitatea oamenilor. Nu crede ca viata trebuie traita doar pentru ca asa a vrut CINEVA… ea nu crede in cineva, crede in propria ei alegere, in propria ei persoana si este constienta ca viata depinde de propriile ei alegeri pe care le face.

Isi cauta scopuri in viata si mai precis tinte… si de fiecare daca se intristeaza cand isi atinge scopul… aventura se termina… mereu cauta altceva, vrea mai mult si simte un gol pe care trebuie sa il umple… cateodata este disperata, cateodata intra in depresii, cateodata sta pur si simplu in pat si nu se gandeste nimic, nu iasa din casa, nu deschide geamul, mai bea un pahar de apa la cateva ore…

Isi da seama ca din viata ei lipseste ceva esential… iubirea. Asa ca vrea sa inceapa sa iubeasca. Stie ca ii va lua ceva timp pana sa-l gaseasca pe EL… dar ii place aventura. Din fiecare relatie a avut ceva de invatat… de fiecare data a crezut ca iubeste si de fiecare data s-a inselat… iubirea pe care a simtit-o pentru ei a fost doar o iluzie… Desi stie ca exista doar un singur EL, ea nu’i baga pe toti baietii intr-o singura categorie… fiecare a fost special caci nici unul nu a semanat cu altul… si bineinteles ca a ales numai tipi ciudati, neintelesi, altii cu care o fata nu s-ar lega nici in ruptul capului … Nu regreta nici o relatie, stie ca din fiecare are ce invata… Stie cand urmeaza sa faca o greseala, dar nu da inapoi si nu ocoleste ceea ce ii va pune greutati in viata… ii plac provocarile si ii place chiar si sa greseasca…

Vrea sa atinga absolutul, dar nu este sigura de faptul ca il va atinge… Uneori isi ignora toti iubitii si se rupe de toti… sta si plange ca nu IL va gasi niciodata… dar de o chestie nu si-a dat seama… ignoranta ei ii infierbanta pe amantii ce-I tanjesc buzele si atingerea… Dar ea nu-i vrea…

Deja au ajuns si la urechile ei ce se aude despre reputatia ei. Este considerata in randul colegilor o curva. Dar ei nu ii pasa. “Curvele sunt cele ce fac sex pe bani… eu fac pentru propria mea placerea.” gandeste asta si este sigura de ceea ce spune, incat nu are nevoie sa auda parerea unor oameni ce nici macar nu o cunosc, ce nu stiu ce simte, ce poate nu stiu nici macar ei ce vor de la viata…

Si totusi, uneori ii plac oamenii prosti, ii poate manipula dupa propria placere. A ajuns sa aiba multi baieti la picioarele ei… si totusi nu ii pasa de ei, nu da doi bani pe afectiunea lor… si fara sa vrea ii raneste si le zdrobeste inima… dar asa e ea, nu o poti schimba. Ii anunta despre firea ei si le zice sa nu se indragosteasca de ea… dar ei nu se pot abtine, firea ei ii innebuneste si ii face sa uite de propriile lor vieti…

si ea ramane tot plictisita… [va urma]

trezirea…

Posted in viata on aprilie 26, 2008 by claustrophobya

un fulger imparte cerul negru in doua, lasand o dara de lumina care nu dureaza mai mult de 3 secunde…si sunt 3 secunde de fericire in care vezi tot ceea ce te inconjoara si apoi un tunet te surzeste, se face din nou bezna si cazi in frig si intuneric. te ghemuiesti sub plapuma si inchizi ochii sperand sa adormi si sa uiti de cosmarul de afara… dar ti’e frica… daca vei adormi… si in somnul in care vrei sa uiti urgia de afara, de scufunzi intr’ul alt cosmar, de data aceasta al tau.

incerci sa te relaxezi… inchizi ochii si iti inchipui jumatatea langa tn, ca ai sta in bratele ei si ea te’ar saruta pe frunte, ti se pare totul atat te real incat aproape ca i-ai simtit buzele fierbinti mangaindu-ti fruntea… deschizi ochii sa ii daruiesti saruturi, dar nu mai e langa tine…

simti un frig ca iti strabate tot corpul. afara urgia inca isi face de cap… te intrebi cand se va termina cosmarul… si cand va incepe povestea te de dragoste… dar pe cine astepti tuh… nu vine… si te intrebi daca tuh esti cel ce este asteptat… dar unde sa te duci??? unde sa iti cauti geamanul??? poate fi oriunde, iar viata asta nu ti-ar ajunge ca sa il gasesti…

te rogi ca destinului sa i se faca mila de tine si sa va intalniti intamplator si juri pe tot ceea ce ai tuh mai sfant ca vei face totul ca o/il faci fericit/a .

inchizi din nou ochii, iar trupul ii simte imbratisarea calda, ii auzi respiratia si inima care sta sa sara din piept… doua trupuri scufundate intr-o camera intunecoasa, doua trupuri pierdute in cearceafuri, doua inimi care sunt pe cale sa se transforme intr’una singura… mainile voastre devin indraznete si ating trupurile acum infierbatate si va simtiti dorinta de a va contopi, de a va pierde unul in gandurile celuilalt deslusindu-va astefel secretele….

totul devine atat de intens incat e pe cale sa explodeze, culori incep sa pluteasca in jurul vostru si sfarsesc prin a se imbina una cu alta… a se pierde ina in cealalta… asa cum faceti si voi… iar tunele devin clopotele voastre de nunta… iar intunericul ce acum a plecat v-a fost preot, iar placerea in care va scaldati acum e luna voastra de miere…

deschizi ochii si soarele isi trece razele prin fereastra veche… te intrebi daca ai visat… sau daca ceea ce ai simtit a fost real… trupul ti-e gol… singurii martori ai visului tau au fost cearceafurile, dar ele nu au puterea sa iti spuna adevarul…

te ridici din pat si pe jos gasesti un bilet: SA MA ASTEPTI LA URMATOAREA FURTUNA….

azi trebuia sa fie frumos…

Posted in viata on aprilie 26, 2008 by claustrophobya

azi trebuia sa fie frumos, dar iata ca ploua. cerul a fost cenusiu si atmosfera incarcata. e prima zi cand nu’l mai vede.

ceva sa intamplat. e prima oara cand nu’l vede in 3 luni de zile. ce proasta a fost. daca l’a pierdut???… drumul ei a inceput acum 3 luni sa se uneasca cu al lui. cand l’a vazut prima data a simtit ca il stie de o vesnicie, ca si-a petrecut tot timpul de pana atunci cu el, desi il vedea pt prima data.

in aceste 3 luni, odata cu luna martie, a venit in fiecare zi cu el la scoala. desi poate exagerez: cand l’a vazut i’a urmarit drumul si stia de unde avea sa apara ca drumurile lor sa se uneasca. cand ajungea prea repede, il astepta si ramanea tot timpul in spatele lui cu cel putin 3 m. tot drumul spre scoala era in spatele lui, in fiecare zi si niciodata nu indrazni sa se aproprie prea mult. iar daca el se oprea sa isi lege siretul, ea incetinea pasul si se prefacea ca se uita in jos ca sa nu’l vada… mai aprecis ca el sa nu vada ca ea se uita la el J

aceste 3 luni au fost cea mai frumoasa poveste a ei de dragoste. motivul ei ca sa fie fericita, un motiv ca sa se duca la scoala cu placere… si orele si weekendurile treceau asa de greu….

si acum povestea s’a terminat. nu l’a mai vazut de 3 zile acum si se intreaba ce a patit: e bolnav? s’a mutat?…

zilele trec, el nu mai apare si ea regreta ca nu a avut curajul sa ceara mai mult. sa il salute macar. si acum se framanta continuu… e ca o obsesie care nu mai trece si se intreaba daca el s’a gandit vreodata la ea…

miruna in cearceafuri…

Posted in Ea on aprilie 26, 2008 by claustrophobya

E tipa prea libera. Ii plac baietii, baietii o plac pe ea… ii gaseste mereu desi nu’i cauta. Indiferenta ei zdrobeste baietii. E genul de fata care iese numai cu cele mai bune 2 prietene ale ei… de fapt singurele… Toate 3 sunt frumoase, dar ea are ceva special.

Cu cine se culca o intereseaza, accepta numai tinerii interesanti, uneori chiar ciudati, dar cu nici unul dintre ei nu ramane intr’o relatie. Ii paraseste (inca dupa primul minut…)si le arunca dragostea ca o piatra intr’o apa… constienta ca nu o sa o mai gaseasca niciodata… dar ei nu’i pasa. Ii lasa sa sufere si sa le para rau ca au cunoscut’o, ca nu o pot uita…

Simpla ei privire intimideaza baietii. Iubeste placerea si se foloseste de toate armele ei de seductie pentru a o obtine. Si nu ii este deloc greu… desi ii place ceea ce face, unii oameni o considera doar o alta parasuta. Si nu este pe deplin fericita. Iar asta nu pentru ceea ce cred oamenii, pentru ca ei chiar nu’i pasa de parerea lor infecta, ci pentru ca nu a gasit pe cineva pe care sa il vada mai mult decat o simpla jucarie cu care sa isi satisfaca placerea.

Este genul de tipa directa, care nu se inroseste cand vorbeste despre sex. Dar acum ar vrea sa se inroseasca de la o simpla privire a lui. Si se gandeste tot timpul la el, cand ii priveste pe altii, cand se culca cu altii… si chiar il viseaza uneori. Dar stie ca in nicicare dintre ei nu il va gasi. Se intreaba uneori daca el chiar exista. Un el doar al ei cu care sa imparta totul, sa o imbratiseze la ore matinale, sa se piarda toata ziua in cearceafuri, sa bea o cafea calda in iarna cu el, sa se bata cu pernele, sa urce munti, sa se certe cu el de plictiseala si sa se impace iar [ suna cunoscut, nuh? ]…

intre orgoliu si oxigen

Posted in viata on aprilie 26, 2008 by claustrophobya

Incep cu mine… ma definesc, ma impart in mii de bucatele si ajung la un nivel considerabil… nu e atat de sus, dar e destul cat tuh sa nu ajungi. Nu ai nici o sansa… nici o speranta. De ce?

Esti un ratat… nu mai fa pe victima, nu mai cersi nimic, mai ales atentie si tine bine de ultima farama de demnitate pe care o mai ai… risca mai mult… ca si cum tuh ai avea un univers al tau, ca si cum imbecilitatea ta ar fi un geniu… si mananca tot ceea ce zboara… si nu te speria daca mai iei cate o imbucatura de kkt. Nu esti primul si nici ultimul… sau poate ca esti primul, dar fi mandru de asta.

Imbecil ca tine nu poate fi nimeni, esti o specie rara si profita de asta, chiar daca singurul tau scop in viata este de a’i amuza pe altii… oamenii se distreaza pe seama prostiei… iar punctul culminant al comediei este cand rad ca isi dau seama cat sunt si ei de prosti…

Nimeni nu te iubeste, asa ca fi curva care ai vrut sa fi din totdeauna si fa’i pe altii sa simta din placerea ta… deja esti fericit?

Decizia este a ta… poti s’o faci pe cont propriu fara sa ranesti pe nimeni [ asta e cel mai bun lucru care ti se poate intampla daca vrei sa fi fericit] sau bate’ti joc de tot si toti si fi un penibil… viata este frumoasa si daca nu ai de gand sa iti misti curul ala obosit de la atata “bataie” si sa o traiesti, arunca’te de pe o stanca si mai salveaza din oxigen…

dragostea lui gigel pt geta :D

Posted in poezii on aprilie 26, 2008 by claustrophobya

s-a intamplat! am facut’o.

mai pot inca o data

sa fac ce am facut

si’apoi s’o las balta

sunt nebun. si imi place ideea

s’o fac pe ea sa planga

si sa plece andreea.

sunt fara scrupule, un criminal,

ucid dorinte si vise… de caz penal.

scumpica si iubita mea de seara

maine te insel pentru ultima oara.

dar daca imi place o s’o fac iara

si daca vrei iti fac si’o surioara.     [mother fucker :D ]

hai nu mai plange

nu’i chiar atat de rau…

iti fac cinci familii…

si asta la greu…:D

supradoza de culori

Posted in poezii on aprilie 26, 2008 by claustrophobya

mă scriu, mă pierd în amănunt…

păru’mi devine cărunt…

şi mor, mă pierd, revin din nou…

ca cerneala’ntr’un stilou…

te ţin la piept, tuh vrei sa zbori…

să te pierzi în supradoza de culori…

şi fugi departe, dar revii din nou…

şi viata’mi toată e un tablou…

mă pierd încet şi uit de tot…

în vise am început să înot…

şi tot în ele am început încet…

să pierd realitatea, viaţa… mă înec…

încă o carte…

Posted in viata on aprilie 26, 2008 by claustrophobya

o amintire… o imagine… o inchipuire… pare un vis… dar e o realitate…

prin minte-mi se desfaşoară întreaga viaţă… şi dintre atâtea finaluri, nu ştiu pe care să-l aleg. aş vrea ca viaţa mea sa fie o carte şi eu să fiu doar un simplu cititor, să nu mă implic, să nu intervin… [ar fi mai simplu]

şi atunci ce rămâne de facut?… forţez limitele, căci nu le cunosc… şi îs fericită şi râd, şi apoi îmi pare rău şi… îţi pare rău ca m-ai întâlnit… că ai fost curios de mine…

toate astea ca să o iau de la capăt… şi atunci… ce rost mai are tot?…

final fericit nu există… :)

… singur? ! ?…

Posted in viata on aprilie 26, 2008 by claustrophobya

Iată-mă ajuns la vârsta de 22 de ani, singur, independent, aşa cum am vrut din totdeauna, dar poate prea singur… Plouă şi în noaptea asta, iar in nopţile cu ploaie mă cuprinde nostalgia şi îmi amintesc de camera mea din adolescenţa… camera mea de… acasă!

Nimeni nu mă cunoştea mai bine dacât camera mea… ştiam că orice s-ar fi întâmplat, aveam să o găsesc tot acolo, cu acelaşi pat în care îmi înşiram noaptea gândurile, cu acelaşi birou vechi care fusese al tatălui meu… săracul tată!…, calculatorul, mai erau şi perdelele albastre… pe care le-am primit de la Alina… Alina… ce dor mi-e de ea… şi mai erau rafturile de cărţi – biblioteca mea improvizată unde îmi ascundeam diverse lucruri şi mama nu le-ar fi găsit niciodată…

Întradevăr, nimeni nu mă cunoştea mai bine decât acea cameră… mă asculta şi tot timpul îmi urmărea fiecare mişcare, era locul unde mă simţeam în siguranţă, acolo unde ştiam că nimic rău nu mi se poate întâmpla… acolo era o altă lume, era universul meu… în care gândurile mele prindeau viaţă…

Impresii…

Posted in scoala on aprilie 26, 2008 by claustrophobya

Desi fiecare elev din C.D. Loga are zilele sale mai bune si mai rele,
toti sunt multumiti de liceu.
Gasesti si elevi de care te-ai putea apropia in zecile de snobi
adolescenti. Ei nu au neaparat rezultate scolare remarcabile, dar aceste
persoane pot discuta ceva, poate chiar ceva esential. Nu toti profesorii
pun accent pe comunicare, iar daca un elev are o comunicare foarte buna
cu profesorul, dar fara rezultate remarcabile, este considerat cu mult
inferior tipului de elev model.
Daca esti timid, risti sa fi inghitit intr-un haos provenit de la mutrisoarele
care se plimba toata ziua la mall si nu vei avea niciodata in scoala prieteni
sau “simpatizanti”.
In privinta profesorilor ma bucur ca majoritatea sunt persoane capabile sa îsi
predea materia intr-un mod placut, pentru a face elevul interesat de discutie.
Acest gen de profesori sunt deschisi de obicei, uneori mai spun si o gluma, dar
mereu vom gasi câteva exemple de oameni care au ramas cu o mentalitate comunista,
cei sobrii pe care nu o sa-I vezi niciodata zâmbind. Poate este bine, poate este
rau, dar adolescentii vor fi mereu”nebunii societatii”, deoarece aceasta se schimba,
iar tinerii odata cu ea. Doar adultii mai ramân câteodata conservatori, aplicând
aceleasi metode vechi ani la randul. Ele sunt bune sau nu, au sau nu efecte asupra
“nebunilor”, uneori ii “domesticesc”, alteori ii “indarâta”. Aici elevii stiu cel
mai bine ca “ nu poti invata un profesor vechi, trucuri noi”.
Iertati-mi sarcasmul, iertati-mi ironia, dar înainte de toate iertati-mi sinceritatea
cu care mi-am expus impresiile mele despre liceu.