patologic.
E dimineata. E rece. Ma ridic sa imi prepar cafeaua in intuneric. Aprind un chibrit si vad cerul in nuante ceva mai deschise. Nu stiu cat e ceasul, dar nici nu imi pasa. Sunt curioasa, dar nu destul cat sa-mi satisfac curiozitatea. Sunt superficiala si imi place. Astazi inchin un pahar suferintei, depresiei si singuratatii. Aceasta sfanta triada invaluie cu mister si curcubee finta-mi odioasa si neputincioasa. Si tot ea ii separa pe cei slabi de inger de cei puternici, care isi cauta geniul in alcool, sex si prize de amfetamina. Un preot mi-a spus ca Dumnezeu ma astepta, eu i-am raspuns ca daca nu vrea sa il gaseasca, sa nu il caute. Niciodata nu mi-au placut preotii, iar daca am intalnit vreo 2 care mi-au placut, mi-a parut rau pentru ei ca sunt preoti.
.
.
.
Dintotdeauna m-am jucat singura.Ceilalti copii ii consideram prosti si lipsiti de spirit. In mine clocoteste un vulcan si oamenii au hotarat ca locul meu e in iad. Poate de asta se feresc oamenii de mine. Atrag pericolul sau el ma atrage pe mine. Nu stiu cum functionez, dar tot timpul ajung cu el in pat. Si drumul este mereu acelasi: o privire, un zambet, un sarut pe clavicula, unghii infipte in carne…
