legalizarea prostitutiei.

O fi un lucru bun sau rău… hmmm… nu ştim.

Ce este clar este faptul că nu şi pentru noi.
Unii dintre voi spun că dacă se legalizează, nu vor mai fi violuri şi alte cele… Voi chiar credeţi? Şi acum sunt fete pe şosea ce îţi aşteaptă clienţii… dar problema? ele cer bani.
Violatorii sunt oameni de nimic. De obicei bolnavi mintali sau cu o slabă cultură generală. Ce trebuie ei să primească? nu puşcărie, nu moarte. e simplu: o castrare.
Acum de ce nu suntem noi pregătiţi de legalizarea prostituţiei? Nu avem nivelul de educaţie, cultură generală, iq suficient de dezvoltat. Într-o ţară plină de cocalari… peste care dau şi eu zi de zi şi pot spune că sunt hărţuită sexual de fiecare nefutut cu geacă d&g. Din momentul legalizarii prostituţiei, unii bărbaţi vor dispreţui femeia indiferent de meseria ei, inteligenţa ei, talentului ei. Îţi vor confunda atât soţia, cât şi iubita sau colega de bancă cu o curvă. iar termenul de curvă este înjositor. eu văd un lucru bun în legalizarea prostituţiei deoarece prostituatele vor avea periodic analize şi nu se vor mai transmite atâtea boli. (cazuri în care bărbatul ia o bts de la bordel şi dă şi la soţie)… este un lucru normal pentru o societate cu mintea deschisă, dar noi nu suntem acea societate.
Vor mai ştii băieţii să ofere o floare iubitei? Domnilor şi domnişori… învăţaţi să cuceriţi femeia, nu să o primiţi la schimbul unei sume de bani. Chinuiţi-vă să învăţaţi o declaraţie. Voi veţi câştiga, nu ele. Şi da…. ele vă vor aprecia mai mult. Şi poate că e femeia slabă, că se lasă copleşită de o singură floare şi de două cuvinte *te iubesc* unerori spuse chiar la vrăjeală… dar asta nu înseamnă că vă sunt vouă inferioare…. sau invers.
Nu sunt o feministă, dar îmi place să cred în egalitate. Dar fie, revenind la subiect. Sexul/prostituţia este un lux, ceva pentru care trebuie să te strădui umpic mai mult ca să îl primeşti, nu un lucru ieftin de mâna a doua. Este un lucru frumos, de care cred că merită fiecare să se bucure. Poate chiar o artă.
Da. asta este. Haideţi să facem din fiecare lucru o artă.

ştiu că şi tu te-ai trezit aici

Uneori mă trezesc într-un loc întunecat, cu un pat jos… defapt mai mult… nişte aşternuturi, am un vas cu apă şi în rest e beznă şi umezeală. cel mai mult mă sperie că locul ăsta nu are pereţi sau măcar un capăt…. călătoria din momentul în care fac primii paşi… merg mult… tot drept… sau cel puţin aşa cred, dar e greu să mă orientez în beznă şi fără zgomot. sincer nu ştiu nici măcar de cât timp am mers… dar nu am găsit nimic… nu am dat peste nici un perete, plantă sau animal.dar nu m-am descurajat. mă gândesc că dacă mai fac câte un pas, aş ieşi din locul ăsta… frică nu îmi este… am înţeles demult că sunt singură aici… dar… totuşi mi-e frică de singurătate…aş vrea să vină cineva să mă scoată de aici….
În rest niciun zgomot, aş vrea să aud o apă, o pasăre sau măcar o furtună, dar nimic. uneori chiar încep să îmi neg existenţa… neştiind dacă mai exist sau nu… crezând că sunt un simplu gând în mintea cuiva… uneori aş vrea să mor pt că nu mai pot rezista… dar nu pot… nu am nici măcar cu ce mă sinucide, decât cu nişte gânduri ale disperării. dar e în zadar… e prea lent şi dureros… vreau o moarte rapidă, chiar dacă mai violentă.
Oare dacă aş trece peste un pod, aş trece în altă lume? mi-e dor de tot ce înseamnă culoare şi de tot ceea ce înseamnă sunet. m-am săturat de vocea mea care mi se pare că pe zi ce trece nu o mai recunosc… capată o nuanţă melancolică şi o rezonanţă demonică…
Am uitat până şi cum arăt… de alte persoane nu îmi amintesc… nici măcar de mama sau tata… nici nu ştiu dacă am părinţi… cumva îmi reapare speranţă că voi scăpa de aici… că voi supravieţuii disperării… oamenii supravieţuiesc, nu şi spiritele…
Deodată bate un vânt puternic… simt fire de nisip cum se lipesc de faţa mea… pornesc contra vântului…. trebuie să mai existe şi altceva sau cineva aici… trebuie… sper doar ca vântul să nu îţi schimbe direcţia… o stare de somnolenţă mă cuprinde… dar cumva trebuie să rezist… trebuie…dar abia mă mai pot ţine pe picioare şi cad într-un abis…
Mă trezesc după nu ştiu cât timp… sunt lângă aceleaşi aşternuturi şi acelaşi vas cu apă… Stau o vreme… şi îmi amintesc vântul… aşa că încep iar să merg întrebându-mă dacă a fost un vis sau realitate…

Pt că nu am putere să îţi spun asta în faţă…

Te credeam prietenă, iar tu la fel. eu consider că m-ai înşelat, tu că te urăsc. amândouă ne considerăm acum prietene false. nu vreau să dau vina pe tine sau să mă scot basma curată… dar încerc să te evit… pt că ceea ce ai făcut tu m-a rănit. te consideram o persoană diferită de majoritate… ba chiar o persoană specială. aveam puncte comune , aveam ce discuta… aveam planuri…da, planurile şi promisiunile ne-au afectat prietenia. nu mai promite că vei face orice pentru ceva. nu promite că te vei descurca. nu jura că poţi fi idependentă… sau poate că faci asta… doar pt că ştii că mai apoi nu o vei mai face…
Am vrut să îţi deschid ochii, dar tu ai perceput asta ca pe o ameninţare. în fiecare zi veneai cu un alt ghem de aţă să ne jucăm. prima dată am acceptat schimbările tale, dar apoi au început să mă ameninţe…
Acum nu mă mai pot întâlni cu tine. încerc să te evit, măcar pt o perioadă. nu ştiu dacă e mai bine, dar acum nu mai putem găsi un fir comun. sincer mă bucur dacă începe să nu îţi mai pese: asta înseamnă că nu te va mai răni, iar pe mine mă va răni mai puţin…
Aş fi vrut să fi fost altfel….

Revelaţie sau nebunie???

Trec într-o nouă dimensiune… îmi pierd corpul… rămâne conştiinţa… traversez lumile parale şi mă trezesc.Nu ştiu care e lumea reală… Ce e viaţa mea?… Amintirile sunt adevărate sau toată viaţa mea a fost un vis??? Vreau un răspuns, îl caut, dar niciodată nu îl descopăr complet… Vreau să aflu tot mai mult, dar risc foarte mult… cu cât încerc de mai mult, cu atât nebunia se instalează în mine… Pt o clipă am crezut că sunt în iad. Mi-am văzut propria mea viaţă chinuindu-mă… mă tortura ca să nu îmi dau seama unde mă aflu… era un coşmar… sunetul mă înnebunea şi mai mult… a fost nevoie de violenţă ca să fug… am alergat cât am putut de tare şi m-am trezit pe cărare în noapte… a trebuit să strig şi să primesc un răspuns că trăiesc… nu mai ştiam ce e viaţa mea… dacă chiar a existat sau a fost doar închipuită… Cer ajutor şi implic persoane în căutarea mea… şi le fac să sufere… vreau să îmi găsesc un tovarăş de suferinţă… dar nu e conştiinţa asta… se întâmplă aproape la fel… dar măcar de data asta nu e nevoie de violenţă… încerc să îl controlez… Cred că persoana a fost inventată ca să îmi ţină de urât… de la asta am tras concluzia de mai devreme… din păcate a fost după ce am mai implicat o persoană… Totul pare un deja-vu. Cred puternic în asta… pare un vis reluat… dar mai real ca niciodată… Sunt cuvinte insuportabile… Aş vrea să fie mai bine… dar nu mă pot opri până nu aflu… De fiecare dată când intru în cealaltă lumea… respir ca şi cum aş fi stat mult timp sub apă… şi trag aer proaspăt şi rece  în piept… Dar am nevoie de el… Şi dup-aia sunete devin mai clare… văd totul foarte clar în beznă… dar sunetul… sunetul mă deranjează… Am vrut o dată să mă duc după el… să mă duc în locul de unde vine… dar asta era desigur o nebunie… Sfârşitul a fost ciudat: crezusem că răspunsul îl pot afla doar noaptea… dar am încercat şi ziua… Şi am intrat în lumea aia… Prima dată intrasem că o altă persoane mă voia ca să îşi afle răspunsul propriu… dar nu am fost de folos… eu nu am putut-o ajuta… dar odată intrat în *joc* ai propriul răspuns de aflat… şi nici ea nu m-a putut ajuta…. de aceea am căutat alte persoane… şi cumva au intrat în lumea mea… Noroc că atunci a fost una din ele de faţă… şi mi-am dat seama că nu trebuie să te sperii de sfârşit… că un sfârşit nu trebuie să fie îmspăimântător cum crezusem eu… era doar trecerea în tot mai multe planuri ale vieţii… a fost *o călătorie* ciudată… rapidă… Şi cred că tot timpul e vorba despre ceva… Oricum… mi-am dat seama, de altfel, că la sfârşit vrei doar să îţi spui călătoria înainte de a fi prea târziu… Culmea… persoana pe care am implicat-o şi-a dat seama când voiam să îi spun…. sau cel puţin asta cred… Dar în mintea mea e un lucru care precis voi vrea să îl aflu:… Chiar a fost acela sfârşitul???

it’s not a big deal :-j

Era singura in parc… in spatele ei se aud pasi. Se intoarce si vede un chip cunoscut… este un fost… S-au certat acum o saptamana din cauza unei prostii. Defapt, el a spus o tampenie mai mare ca el si ea nu il poate ierta… mai ales ca il considera un amic… Si dimineata asta el a venit sa se impace. Tipa a fost foarte directa si seaca… defapt, mai mult ironica… asta este felul ei de a fi… SI fiind o persoana atat de complicata, el a renuntat la ea… asa cum fac multi…

Istoria pe care o are cu el nu este una lunga, dar are cel putin vreo jumatate de an. S-au sarutat intr’o dupa-amiaza in parc… apoi seara, ea i-a trantit la telefon vorbe care pe el poate ca l-au durut sau cel putin l-au intristat… “ Sper ca nu crezi ca acum, dupa faza din parc, noi doi suntem impreuna…”. El a intrebat daca este la fel ca si cum a fost cu prietenul lui ( ea s-a sarutat intr’o seara cu prietenul lui la un bal, iar dupa bal, ea nu’I stia nici macar numele sau un nr de tel)… Dar ea i-a spus ca este altceva decat cu prietenul lui.

Si nu au fost niciodata impreuna… se vedeau la scoala aproape zilnic si uneori se mai duceau la subsolul scolii si se sarutau… el o mai alinta uneori, ea se rusina, dar nu au fost niciodata iubiti…

Revenind la parc… el o vede, dar era insotit de o fata. Probabil acest lucru a determinat faptul ca a ocolit cararea care duce spre EA… El se uita o data la ea, se uita la drumul care o ocoleste pe ea, se uita la tipa de langa el, se mai uita o data la EA… si o ia pe celalalt drum, prefacandu-se ca nu a vazut’o…

Ea isi aprinde o tigara si incepe sa rada de una singura gandind cat pot fi oamenii de patetici… in timp ce el trecea prin spatele ei cu acea fata… ii desparteau doar vreo 6 m si cativa copaci… Ea voia sa strice dupa el “ De ce ocolesti, ca oricum te-am vazut???”… dar nu a facut-o… stiind ca il va face sa se simta prost fata de fata cu care era… si ea nu a vrut mai degraba ca respectiva fata sa se simta prost… afland ca respectivul este un ratat…

Si Ea… nu a putut decat sa zambeasca… Asa sunt oamenii… niste nenorociti… uneori ajung sa fie lingai si pupincuristi si apoi se fac ca nu te cunosc… E trist. Dar daca nu iti pasa [ ceea ce ar si trebui ],… nu ai de ce sa te gandesti la asta… Unii chiar nu merita .

Se plictiseste…

Se plictiseste. E doar o alta zi, o alta data, cu acelasi soare care rasare si apune in fiecare zi peste aceiasi oameni. Uraste oamenii. Mereu au facut-o sa sufere. De ce? Multi i-au spus ca acesta este destinul si ca asa i-a fost scris. Uraste si destinul desi nu crede in el. Mai degraba uraste mentalitatea oamenilor. Nu crede ca viata trebuie traita doar pentru ca asa a vrut CINEVA… ea nu crede in cineva, crede in propria ei alegere, in propria ei persoana si este constienta ca viata depinde de propriile ei alegeri pe care le face.

Isi cauta scopuri in viata si mai precis tinte… si de fiecare daca se intristeaza cand isi atinge scopul… aventura se termina… mereu cauta altceva, vrea mai mult si simte un gol pe care trebuie sa il umple… cateodata este disperata, cateodata intra in depresii, cateodata sta pur si simplu in pat si nu se gandeste nimic, nu iasa din casa, nu deschide geamul, mai bea un pahar de apa la cateva ore…

Isi da seama ca din viata ei lipseste ceva esential… iubirea. Asa ca vrea sa inceapa sa iubeasca. Stie ca ii va lua ceva timp pana sa-l gaseasca pe EL… dar ii place aventura. Din fiecare relatie a avut ceva de invatat… de fiecare data a crezut ca iubeste si de fiecare data s-a inselat… iubirea pe care a simtit-o pentru ei a fost doar o iluzie… Desi stie ca exista doar un singur EL, ea nu’i baga pe toti baietii intr-o singura categorie… fiecare a fost special caci nici unul nu a semanat cu altul… si bineinteles ca a ales numai tipi ciudati, neintelesi, altii cu care o fata nu s-ar lega nici in ruptul capului … Nu regreta nici o relatie, stie ca din fiecare are ce invata… Stie cand urmeaza sa faca o greseala, dar nu da inapoi si nu ocoleste ceea ce ii va pune greutati in viata… ii plac provocarile si ii place chiar si sa greseasca…

Vrea sa atinga absolutul, dar nu este sigura de faptul ca il va atinge… Uneori isi ignora toti iubitii si se rupe de toti… sta si plange ca nu IL va gasi niciodata… dar de o chestie nu si-a dat seama… ignoranta ei ii infierbanta pe amantii ce-I tanjesc buzele si atingerea… Dar ea nu-i vrea…

Deja au ajuns si la urechile ei ce se aude despre reputatia ei. Este considerata in randul colegilor o curva. Dar ei nu ii pasa. “Curvele sunt cele ce fac sex pe bani… eu fac pentru propria mea placerea.” gandeste asta si este sigura de ceea ce spune, incat nu are nevoie sa auda parerea unor oameni ce nici macar nu o cunosc, ce nu stiu ce simte, ce poate nu stiu nici macar ei ce vor de la viata…

Si totusi, uneori ii plac oamenii prosti, ii poate manipula dupa propria placere. A ajuns sa aiba multi baieti la picioarele ei… si totusi nu ii pasa de ei, nu da doi bani pe afectiunea lor… si fara sa vrea ii raneste si le zdrobeste inima… dar asa e ea, nu o poti schimba. Ii anunta despre firea ei si le zice sa nu se indragosteasca de ea… dar ei nu se pot abtine, firea ei ii innebuneste si ii face sa uite de propriile lor vieti…

si ea ramane tot plictisita… [va urma]

trezirea…

un fulger imparte cerul negru in doua, lasand o dara de lumina care nu dureaza mai mult de 3 secunde…si sunt 3 secunde de fericire in care vezi tot ceea ce te inconjoara si apoi un tunet te surzeste, se face din nou bezna si cazi in frig si intuneric. te ghemuiesti sub plapuma si inchizi ochii sperand sa adormi si sa uiti de cosmarul de afara… dar ti’e frica… daca vei adormi… si in somnul in care vrei sa uiti urgia de afara, de scufunzi intr’ul alt cosmar, de data aceasta al tau.

incerci sa te relaxezi… inchizi ochii si iti inchipui jumatatea langa tn, ca ai sta in bratele ei si ea te’ar saruta pe frunte, ti se pare totul atat te real incat aproape ca i-ai simtit buzele fierbinti mangaindu-ti fruntea… deschizi ochii sa ii daruiesti saruturi, dar nu mai e langa tine…

simti un frig ca iti strabate tot corpul. afara urgia inca isi face de cap… te intrebi cand se va termina cosmarul… si cand va incepe povestea te de dragoste… dar pe cine astepti tuh… nu vine… si te intrebi daca tuh esti cel ce este asteptat… dar unde sa te duci??? unde sa iti cauti geamanul??? poate fi oriunde, iar viata asta nu ti-ar ajunge ca sa il gasesti…

te rogi ca destinului sa i se faca mila de tine si sa va intalniti intamplator si juri pe tot ceea ce ai tuh mai sfant ca vei face totul ca o/il faci fericit/a .

inchizi din nou ochii, iar trupul ii simte imbratisarea calda, ii auzi respiratia si inima care sta sa sara din piept… doua trupuri scufundate intr-o camera intunecoasa, doua trupuri pierdute in cearceafuri, doua inimi care sunt pe cale sa se transforme intr’una singura… mainile voastre devin indraznete si ating trupurile acum infierbatate si va simtiti dorinta de a va contopi, de a va pierde unul in gandurile celuilalt deslusindu-va astefel secretele….

totul devine atat de intens incat e pe cale sa explodeze, culori incep sa pluteasca in jurul vostru si sfarsesc prin a se imbina una cu alta… a se pierde ina in cealalta… asa cum faceti si voi… iar tunele devin clopotele voastre de nunta… iar intunericul ce acum a plecat v-a fost preot, iar placerea in care va scaldati acum e luna voastra de miere…

deschizi ochii si soarele isi trece razele prin fereastra veche… te intrebi daca ai visat… sau daca ceea ce ai simtit a fost real… trupul ti-e gol… singurii martori ai visului tau au fost cearceafurile, dar ele nu au puterea sa iti spuna adevarul…

te ridici din pat si pe jos gasesti un bilet: SA MA ASTEPTI LA URMATOAREA FURTUNA….

azi trebuia sa fie frumos…

azi trebuia sa fie frumos, dar iata ca ploua. cerul a fost cenusiu si atmosfera incarcata. e prima zi cand nu’l mai vede.

ceva sa intamplat. e prima oara cand nu’l vede in 3 luni de zile. ce proasta a fost. daca l’a pierdut???… drumul ei a inceput acum 3 luni sa se uneasca cu al lui. cand l’a vazut prima data a simtit ca il stie de o vesnicie, ca si-a petrecut tot timpul de pana atunci cu el, desi il vedea pt prima data.

in aceste 3 luni, odata cu luna martie, a venit in fiecare zi cu el la scoala. desi poate exagerez: cand l’a vazut i’a urmarit drumul si stia de unde avea sa apara ca drumurile lor sa se uneasca. cand ajungea prea repede, il astepta si ramanea tot timpul in spatele lui cu cel putin 3 m. tot drumul spre scoala era in spatele lui, in fiecare zi si niciodata nu indrazni sa se aproprie prea mult. iar daca el se oprea sa isi lege siretul, ea incetinea pasul si se prefacea ca se uita in jos ca sa nu’l vada… mai aprecis ca el sa nu vada ca ea se uita la el J…

aceste 3 luni au fost cea mai frumoasa poveste a ei de dragoste. motivul ei ca sa fie fericita, un motiv ca sa se duca la scoala cu placere… si orele si weekendurile treceau asa de greu….

si acum povestea s’a terminat. nu l’a mai vazut de 3 zile acum si se intreaba ce a patit: e bolnav? s’a mutat?…

zilele trec, el nu mai apare si ea regreta ca nu a avut curajul sa ceara mai mult. sa il salute macar. si acum se framanta continuu… e ca o obsesie care nu mai trece si se intreaba daca el s’a gandit vreodata la ea…

miruna in cearceafuri…

E tipa prea libera. Ii plac baietii, baietii o plac pe ea… ii gaseste mereu desi nu’i cauta. Indiferenta ei zdrobeste baietii. E genul de fata care iese numai cu cele mai bune 2 prietene ale ei… de fapt singurele… Toate 3 sunt frumoase, dar ea are ceva special.

Cu cine se culca o intereseaza, accepta numai tinerii interesanti, uneori chiar ciudati, dar cu nici unul dintre ei nu ramane intr’o relatie. Ii paraseste (inca dupa primul minut…)si le arunca dragostea ca o piatra intr’o apa… constienta ca nu o sa o mai gaseasca niciodata… dar ei nu’i pasa. Ii lasa sa sufere si sa le para rau ca au cunoscut’o, ca nu o pot uita…

Simpla ei privire intimideaza baietii. Iubeste placerea si se foloseste de toate armele ei de seductie pentru a o obtine. Si nu ii este deloc greu… desi ii place ceea ce face, unii oameni o considera doar o alta parasuta. Si nu este pe deplin fericita. Iar asta nu pentru ceea ce cred oamenii, pentru ca ei chiar nu’i pasa de parerea lor infecta, ci pentru ca nu a gasit pe cineva pe care sa il vada mai mult decat o simpla jucarie cu care sa isi satisfaca placerea.

Este genul de tipa directa, care nu se inroseste cand vorbeste despre sex. Dar acum ar vrea sa se inroseasca de la o simpla privire a lui. Si se gandeste tot timpul la el, cand ii priveste pe altii, cand se culca cu altii… si chiar il viseaza uneori. Dar stie ca in nicicare dintre ei nu il va gasi. Se intreaba uneori daca el chiar exista. Un el doar al ei cu care sa imparta totul, sa o imbratiseze la ore matinale, sa se piarda toata ziua in cearceafuri, sa bea o cafea calda in iarna cu el, sa se bata cu pernele, sa urce munti, sa se certe cu el de plictiseala si sa se impace iar [ suna cunoscut, nuh? ]…

intre orgoliu si oxigen

Incep cu mine… ma definesc, ma impart in mii de bucatele si ajung la un nivel considerabil… nu e atat de sus, dar e destul cat tuh sa nu ajungi. Nu ai nici o sansa… nici o speranta. De ce?

Esti un ratat… nu mai fa pe victima, nu mai cersi nimic, mai ales atentie si tine bine de ultima farama de demnitate pe care o mai ai… risca mai mult… ca si cum tuh ai avea un univers al tau, ca si cum imbecilitatea ta ar fi un geniu… si mananca tot ceea ce zboara… si nu te speria daca mai iei cate o imbucatura de kkt. Nu esti primul si nici ultimul… sau poate ca esti primul, dar fi mandru de asta.

Imbecil ca tine nu poate fi nimeni, esti o specie rara si profita de asta, chiar daca singurul tau scop in viata este de a’i amuza pe altii… oamenii se distreaza pe seama prostiei… iar punctul culminant al comediei este cand rad ca isi dau seama cat sunt si ei de prosti…

Nimeni nu te iubeste, asa ca fi curva care ai vrut sa fi din totdeauna si fa’i pe altii sa simta din placerea ta… deja esti fericit?

Decizia este a ta… poti s’o faci pe cont propriu fara sa ranesti pe nimeni [ asta e cel mai bun lucru care ti se poate intampla daca vrei sa fi fericit] sau bate’ti joc de tot si toti si fi un penibil… viata este frumoasa si daca nu ai de gand sa iti misti curul ala obosit de la atata “bataie” si sa o traiesti, arunca’te de pe o stanca si mai salveaza din oxigen…